In aceasta lucrare se scoate la iveala limpede si convingator urmatorul fapt: crestinismul are propria sa filosofie si o intelegere aparte asupra vietii si a lumii, o intelegere organica si sistematica, dar deosebita de toate filosofiile lumesti.
Gandul acestei carti este ca tot ce se afla pe pamant are o semnificatie instrumentala, totul este raportat la om si este cale pentru sporire. Vreme si spatiu, doua categorii principale pentru om, ajung trepte spre Imparatia cea mai presus de vreme si de spatiu, Imparatia duhului si a esentei. Spatiul este preaplin de simboluri, vremea e preaplina de semne; in timp ce primele exista, cele din urma se intampla; in timp ce primele sunt absolute, cele din urma sunt relative. Fiece lucru de pe pamant este simbol al unei realitati ceresti; orice fiintare, orice intamplare din viata, este un semn de la Datatorul de viata, un semn al vointei Lui, al proniei, al legii, al milei, al cercarii, al pedepsei. Tot ce se afla pe pamant are rostul de a ne inalta la Cer; totul in om se afla ca sa-l inalte spre Dumnezeu.
Trebuie sa invatam sa citim cartea deschisa a imparatiei semnelor si simbolurilor, cartea acestei lumi, ca prin aceasta singura adevarata gnoseologie crestina sa se deschida orizonturi pentru etica crestina, care, atunci cand este cunoscuta, trimite la tot mai inalte si mai inalte urcusuri pe scara lumii, a vietii, a timpului, a spatiului, iar toate acestea duc spre Cer, spre vesnicie, spre duh, spre Dumnezeu.
