Volumul contine Jurnalul din anii 1931–1936, care sunt si ultimii ani ai vietii Simonei Lahovary – cunoscuta ca Simky –, una dintre indragitele doamne de onoare ale reginei Maria.Din 1930, cand se petrece intempestiv Restauratia, Simky este martora nu doar in calitatea sa oficiala, de insotitoare a reginei in diversele imprejurari cerute de protocol, ci si din culise a intamplarilor din preajma sau care il au in vizor pe regele Carol al II-lea. Astfel, implicata in viata cotidiana a reginei Maria, Simona Lahovary asista la frecusurile necontenite dintre regina si fiul sau cel mare, caracterizand-o pe aceasta concesiva, bucurandu‑se de fiecare gest gingas („indulgenta, impulsiva, dar niciodata rea sau meschina”), pe masura ce intra intr‑un con de umbra.Traducatoarea si a acestui ultim volum, doamna Georgeta Filitti, observa ca regina si doamna sa de onoare nu au doar o relatie rece, protocolara, ci sunt prietene. Loialitatea si afectiunea doamnei de onoare fata de regina sa raman intacte, in ciuda simtului de observatie acut al memorialistei, care nu „iarta” de transcrierea pe hartie nimic din ceea ce traieste si este sigura ca merita sa ramana: „In Jurnalul Simonei Lahovary isi fac loc si consideratii izvorate din conditia ei de memorialista, dar si de scriitoare in emergenta.Cand incep sa se publice Memoriile reginei, tonul e neiertator: «E sigura ca stie sa scrie, ce stie e sa vada si sa‑si aminteasca; harul literar ii lipseste, ca si cel de exprimare originala». Afectiunea doamnei de onoare este insa nestirbita. Contrazice parerile fanteziste ale regelui despre pretinsa ei stradanie de a o invrajbi pe regina cu el si indura destule afronturi provocate de calcarea protocolului dispusa de Carol. Poate, ca o ultima nedreptate, ar fi impartasit soarta Irinei Procopiu, alta doamna de onoare, careia, dupa mai bine de 25 de ani de serviciu, monarhul n‑a binevoit sa‑i acorde vreo pensie. Simona Lahovary a fost scutita, prin stingerea din viata, survenita in 1936”...

„Calitatea de doamnă de onoare a reginei Maria îi conferă Simonei Lahovary un loc aparte la Curtea Regală. Este la curent cu tot ce se întâmplă acolo, cu programul cotidian al reginei, dar se adaugă un element prețios: cele două femei sunt bune prietene. Aceasta și explică tandrețea și gingășia descrierii reginei, de la ținută la stări de spirit, de la relațiile cu familia la critică – de cele mai multe ori îndreptățită și obiectivă… Eroina noastră este doamnă de onoare și deopotrivă membră a unei vechi familii de oameni politici faimoși. De aici și prieteniile ei, atât în societatea română, cât și în cea europeană. O adevărată galerie de personaje trece prin fața cititorului, cu caracterizări, mai toate acide, mărturisind însă, în același timp, un spirit de observație aparte. Definește atmosfera din Parlamentul bucureștean asemănătoare cu aceea de la Budapesta: insulte, lovituri, excluderi. Apoi, aproape fiecare om public este judecat cu duritate, cu dispreț, cu temei sau fără. Lectură captivantă pentru specialiști și deopotrivă pentru publicul larg, Paginile de jurnal ale Simonei Lahovary întregesc fericit imaginea societății românești interbelice.” Georgeta Filitti•Paginile de jurnal lăsate de Simona Lahovary reprezintă o sursă cuceritoare de memorie și emoție estetică, accesibilă până acum doar câtorva cercetători în arhive. Volumul de față constituie doar un fragment din ceea ce a notat Simky de-a lungul câtorva decenii. Ea era cunoscută mai ales prin calitatea de doamnă de onoare a reginei Maria, dar astăzi ni se devoalează ca o fină observatoare a vremii sale: judecăți obiective, caracterizări mușcătoare, dezvăluiri șocante, descrieri de spații exotice, ba și trăiri melodramatice de factură bovarică recompun plastic înalta societate românească din anii interbelici.•În calitate de doamnă de onoare a reginei Maria, Simona Lahovary ocupă un loc aparte la Curtea Regală, ceea ce îi conferă posibilitatea de a fi la curent cu tot ce se întâmplă acolo: programul cotidian al reginei și al familiei regale, comportamentul copiilor regali, aranjamente politice, discuții de taină, la care se adaugă un detaliu pe cât de prețios, pe atât de intrigant: Simky și Regina sunt bune prietene. Astfel se explică tandrețea și gingășia cu care autoarea Jurnalului își descrie regina, de la ținută la stări de spirit, de la relațiile cu familia la critică. Iar punctele de vedere ale Simonei Lahovary sunt – de cele mai multe ori – îndreptățite și obiective.•Ca diaristă, Simona Lahovary dovedește multă pasiune, mai ales că statutul social și oportunitatea de a se învârti în cercul familiei regale o viață întreagă au ajutat-o din plin. Ea se „mișcă” la fel de ușor în lumea românească și în societatea europeană, pe care o scrutează cu ochi la fel de critic, uzând de ascendența nobilă și de stăpânirea celor trei limbi de circulație, care au fost și au rămas până astăzi: franceza, engleza și germana.•Pagini de jurnal este o lectură-drog, pentru căutătorii de „recuperări” istorice și memorialistice ale lumii percepute de mulți dintre noi ca un Eldorado de marcă autohtonă – România dintre cele două războaie mondiale...