Povestile, povestirile, snoavele culese din popor si rescrise de Petre Ispirescu au creat personaje care joaca, cu intermitente, rolul de erou modelizator, pentru ca functia exemplaritatii este o particularitate a actiunii de origine folclorica. Omniprezenta personajelor in canavaua naratiunii cu traseu didactic este legitima, deoarece efortul de remodelare a lumii este revendicat cu insistenta de finalitatea senina a actiunilor textelor cuprinse in acest volum. Dinamismul povestilor este determinat si de tentatia obsedanta de depasire a conditiei strambe, pacatoase a lumii, tentatie ce curteaza cu insistenta si cucereste personajele-cheie.
„Stilul lui P. Ispirescu seamana cu cel popular si prin insusirile pur exterioare: este, in general, sobru, lipsit de podoabele atat de curente si adesea atat de artificiale din operele culte; pentru aceasta pare asa de natural si de adecvat la lucrurile povestite“ (Iorgu Iordan)
