Lucrarea de față poate fi încadrată în categoria numită uneori haute vulgarisation sau, într-un limbaj mai simplu: cu multe detalii științifice, dar într-un stil cât mai accesibil tuturor celor pasionați de istorie, în general, și de istoria autohtonilor traci, în particular. O lucrare cum este această, care dorește să abordeze credințele, mitologia și religia tracilor, trebuie să răspundă și altor întrebări:
Când, unde și cum s-au format și s-au răspândit tracii?
Au avut tracii un sistem mitologic închegat?
Au avut un sistem religios, cu alte cuvinte, au avut un sistem instituțional al sacralității?
Cum s-a produs românizarea tracilor și până la ce dată putem vorbi de traci în sens etnic, lingvistic și cultural?
Lucrarea pe care o propunem aici cititorilor nu este unicat în literatură de la noi, este însă prima și – deocamdată – singură care propune un dialog permanent între datele lingvisticii comparate, pe de o parte, și cele oferite de studierea textelor vechi, antice și postclasice, dar și a tradițiilor populare, a folclorului, pe de altă parte.
Este o lucrare interdisciplinară, în care abordării lingvistice (Sorin Paliga) i se adaugă o abordare antropologică asupra mitologiei și credințelor traco-dacilor (Alexandra Comșa), precum și o abordare arheologică a relației dintre arme și lupte, pe de o parte, și lumea sacrului, pe de altă parte (Cătălin Borangic).
În acest fel, cititorii vor putea avea o privire de ansamblu asupra lumii tracilor, asupra credințelor și divinităților, asupra moștenirilor și supravietuirilor acestei lumi străvechi