Ștefan Liiceanu

„Plăcerea lecturii acestui volum va veni din confruntarea cititorului cu simplitatea în forma ei cea mai rafinată. Cum se poate ca atât de puţine cuvinte să spună atât de mult? se va întreba cititorul. Nimic nu e mai greu decât să obţii epura lumii reducând vastitatea ei la dimensiunile unui bob de înţelepciune. Sfatul de viaţă oferit fără pedanterie, calmul și siguranţa cu care maestrul își conduce interlocutorul până la punctul iluminării, radiografierea subtilă a firii umane, tenacitatea cu care voinţa e cultivată până acolo unde spiritul ajunge să înfrângă legea naturii, estomparea raportului realitate–vis, care generează naraţiuni construite pe efectul mise en abîme, umorul rafinat, fabula sofisticată, povești ca Arcașul fără arc și Cocorul serii, pe care cine le citește nu le mai uită niciodată – toate aceste pagini minunate m-au făcut fericit la gândul că, traducându-le, pot să le pun și la îndemâna altora.“ — ŞTEFAN LIICEANUJi Chang l-a întrebat pe Gan Ying unde îi este arcul.― Arc? Ce arc? a răspuns bătrânul maestru râzând. Atâta timp cât ai nevoie de arc și de săgeată încă tragi cu arcul. Când tragi cu arcul fără arc, nu ai nevoie nici de arc, nici de săgeată. Tocmai atunci, în înaltul cerului se rotea în zbor lin un uliu. Era atât de departe, încât părea a fi doar o sămânţă de susan. Gan Ying l-a privit un timp, apoi l-a ochit, făcând gestul de a pune o săgeată în arc. Numai că nu avea nici arc și nici săgeată. Pe urmă a întins arcul nevăzut la maximum, ca o lună plină, și, deodată, a slobozit săgeata, și ea nevăzută. Fulgerat, uliul nici măcar nu a mai apucat să zvâcnească din aripi și a căzut ca o piatră din cer. Ji Chang a rămas trăsnit. Pentru prima oară a văzut cu ochii lui măiestria desăvârșită a trasului cu arcul. — Arcașul fără arc..

„Plăcerea lecturii acestui volum va veni din confruntarea cititorului cu simplitatea în forma ei cea mai rafinată. Cum se poate ca atât de puţine cuvinte să spună atât de mult? se va întreba cititorul. Nimic nu e mai greu decât să obţii epura lumii reducând vastitatea ei la dimensiunile unui bob de înţelepciune. Sfatul de viaţă oferit fără pedanterie, calmul și siguranţa cu care maestrul își conduce interlocutorul până la punctul iluminării, radiografierea subtilă a firii umane, tenacitatea cu care voinţa e cultivată până acolo unde spiritul ajunge să înfrângă legea naturii, estomparea raportului realitate–vis, care generează naraţiuni construite pe efectul mise en abîme, umorul rafinat, fabula sofisticată, povești ca Arcașul fără arc și Cocorul serii, pe care cine le citește nu le mai uită niciodată – toate aceste pagini minunate m-au făcut fericit la gândul că, traducându-le, pot să le pun și la îndemâna altora.“ — ŞTEFAN LIICEANUJi Chang l-a întrebat pe Gan Ying unde îi este arcul.― Arc? Ce arc? a răspuns bătrânul maestru râzând. Atâta timp cât ai nevoie de arc și de săgeată încă tragi cu arcul. Când tragi cu arcul fără arc, nu ai nevoie nici de arc, nici de săgeată. Tocmai atunci, în înaltul cerului se rotea în zbor lin un uliu. Era atât de departe, încât părea a fi doar o sămânţă de susan. Gan Ying l-a privit un timp, apoi l-a ochit, făcând gestul de a pune o săgeată în arc. Numai că nu avea nici arc și nici săgeată. Pe urmă a întins arcul nevăzut la maximum, ca o lună plină, și, deodată, a slobozit săgeata, și ea nevăzută. Fulgerat, uliul nici măcar nu a mai apucat să zvâcnească din aripi și a căzut ca o piatră din cer. Ji Chang a rămas trăsnit. Pentru prima oară a văzut cu ochii lui măiestria desăvârșită a trasului cu arcul. — Arcașul fără arc..

Tigrul nerecunoscator. Povesti asiatice alese si traduse de Stefan Liiceanu Ilustratii de Ana Alfianu Cum se poate ca atat de putine cuvinte sa spuna atat de mult? Toate aceste pagini minunate m-au facut fericit la gandul ca, traducandu-le, pot sa le pun si la indemana altora. - Stefan Liiceanu Trei povesti cu talc, de o frumusete rafinata si o simplitate cristalina, ne deschid o poarta catre fascinanta Asie. Citindu-le, vom descoperi o sursa de intelepciune la care vom putea reveni iar si iar, vom cadea pe ganduri sau vom rade impreuna cu personajele care ne ofera iscusite lectii de viata: vom invata de la cocorul serii sa pretuim darurile carenise fac, de la tigrulnerecunoscator sa apreciembunatatea carenise arata,iar de la caine si pisica sane intelegem cu cei care ne stau alaturi. Farmecul sofisticat al povestilor e sporit, pagina dupa pagina, de ilustratii superbe, care prind in culorile lor esenta unei lumi fara seaman...

Suntem in fata unui eveniment editorial. In cei 20 de ani de la infiintare, Directia Nationala Anticoruptie a produs anual rapoarte detaliate. Doar ca aceste rapoarte, in lipsa unui efort analitic laborios si a unei sinteze pe masura, raman o masa amorfa de cifre, din care nu rezulta nimic limpede. Paginile acestei carti ne pun pentru prima oara in fata unei sinteze la zi a cercetarilor pe plan international legate de coruptie - modele, concepte, teorii, experimente, o vasta bibliografie. Ceea ce rezulta este o conceptualizare acreditata stiintific a coruptiei. Sunt depasite definitiv atat indignarea facila la adresa raului care ne macina tara, cat si respingerea, la fel de facila, a gravitatii coruptiei autohtone cu argumente de genul "in toate tarile exista coruptie". Da, exista peste tot, dar in tarile civilizate coruptia a devenit un fenomen marginal, in timp ce la noi, conform standardelor universale expuse in carte, coruptia e "pandemica" si ne vlaguieste tara. Combinand seriozitatea demersului cu stilul narativ si scene neverosimile, dar cat se poate de reale (fiecare pagina se citeste pe nerasuflate), cartea ofera o imagine fotografica a coruptiei din Romania. O carte pentru toti romanii doritori sa inteleaga in ce fel de tara traiesc si cum o pot schimba in mod real. Pentru jurnalisti, pentru activistii civici, pentru politicienii inca onesti sau pentru viitorul presedinte al Romaniei, ea este o mina de aur.   ..