Povestea măririi și decăderii unei familiiUitate sunt vremurile când Paolo și Ignazio Florio munceau din greu pentru a scăpa de lipsuri și a-și dezvolta afacerile. Acum au palate, bogății nemăsurate și putere, iar întregul Palermo îi admiră.Așa că noul conducător al Casei Florio decide că a sosit vremea să își extindă imperiul dincolo de hotarele Siciliei. El își îndreaptă atenția spre Roma și spre curțile monarhilor europeni, căci vrea ca, într-o bună zi, să pună stăpânire pe insulele Egadi și să dețină principala flotă comercială din Marea Mediterană. Toate planurile îi sunt încununate de succes, dar trebuie să plătească un preț cumplit: să renunțe la femeia iubită. Fiul și moștenitorul său, Ignazziddu, încearcă să se ridice la înălțimea înaintașilor, deși îi lipsesc priceperea și cumpătarea de care au dat dovadă tatăl și bunicul său.Două femei remarcabile împlinesc povestea acestei familii: Giovanna, soția lui Ignazio, o femeie puternică și hotărâtă, și Franca, soția lui Ignazziddu, o femeie de o frumusețe uimitoare, dar căreia soarta îi rezervă lovituri dintre cele mai crude.„Un adevărat fenomen literar național!“Il Venerdì di Repubblica„Ambiții nemăsurate, splendoare și regrete... În fundal, Palermo, un oraș al cărui destin pare să se fi împletit cu acela al familiei Florio. Povestea teribilă și captivantă îi va fermeca pe cititori.“Corriere della Sera Sette„Este 21 septembrie 1868 dimineața, iar notarul Giuseppe Quattrocchi se pregătește să dea citire ultimelor dorințe ale lui Vincenzo Florio, negustor. [...] Ignazio ascultă cu o mină impasibilă. [...] Desigur, știa dintotdeauna că rețeaua de afaceri a familiei era foarte extinsă, însă pare că abia acum realizează cu adevărat cât de complexă și de bine articulată este. Până cu puține zile în urmă, el se ocupa doar de câteva dintre aceste afaceri, în special de casa de vinuri de la Marsala. [...] Acum, în schimb, iată-l aici, cu un munte de hârtii înălțându-se drept în fața sa – bani, contracte și angajamente de afaceri. Iar lui îi este dat să-l urce, acest munte, să ajungă în vârf, însă tot nu va fi de ajuns: va trebui să-l îmblânzească, să-l supună propriei voințe. Familia Florio trebuie întotdeauna să țintească mai departe, mai sus. Asemenea bunicului Paolo și unchiului Ignazio, care au lăsat Bagnara în urmă și au debarcat la Palermo. Asemenea tatălui său, care a ridicat de la zero ferma viticolă de la Marsala, care a preluat cherhanalele de ton de la Favignana și care s-a încăpățânat – împotriva prezicerilor tuturor – să pună pe picioare turnătoria Oretea, care, iată, acum dă de lucru câtorva zeci de oameni, hrănindu-le familiile. Iar acum – toată lumea știa dintotdeauna acest lucru – era rândul lui să continue pe acest drum. El este singurul moștenitor de parte bărbătească al Casei – cel menit să ducă mai departe bunul renume al familiei, consolidându-i puterea și bogăția.“..

O familie care a sfidat destinul.O familie care a învins.O familie care a ajuns legendară.CEL MAI BINE VÂNDUT ROMAN DIN ITALIA ÎN 2019.Romanul care a cucerit lumea, în curs de traducere în 22 de țări.Din momentul în care ajunge la Palermo, în 1799, familia Florio nu se mai uită înapoi și decide să ajungă deasupra tuturor, cât mai bogată și cât mai puternică.Și reușește: în scurt timp, ambițioși și motivați, frații Paolo și Ignazio își transformă prăvălia de condimente în cea mai bună din oraș, apoi încep să cumpere case și terenuri de la nobilii din Palermo și își pornesc propria companie de navigație. Iar când Vincenzo, fiul lui Paolo, preia conducerea familiei, ascensiunea continuă grație unui vin de calitate inferioară care se transformă într-un nectar regesc.Totuși, pentru oamenii din Palermo, ei rămân niște „străini“, al căror sânge „pute de sudoare“.Bărbați excepționali, dar fragili, cei din familia Florio au nevoie de femei excepționale: femei ca Giuseppina, care sacrifică totul, sau Giulia, tânăra milaneză care intră tumultuos în viața lui Vincenzo.„În locul acesta, până și aerul este putred. Întregul oraș e mizerabil – observă acest lucru dintr-o singură privire. Palermo este un loc imund.Mergând în față, nepoata ei râde zgomotos și face piruete. «Cum poate oare să fie atât de fericită?», se gândește ea cu amărăciune, târându-și picioarele pe trotuarul murdar. «Pe de altă parte, da, e adevărat: nu avea nimic, deci nu a pierdut nimic. Vittoria nu are decât de câștigat».Într-adevăr, copila își imaginează viitorul și visează; visează că a încetat să mai fie un orfan oarecare, acceptat din milă. Își imaginează că are ceva economii, poate chiar și un soț cu care să nu se înrudească nici pe departe. Și libertate: mai multă libertate decât cea care i-ar fi fost sortită în sătucul ei strâmt, prins între munți și mare.“..