Stelian Tănase

Documentele de arhivă din paginile următoare sînt o mică parte a fondurilor existente în arhivele românești.Documentele reproduse provin din arhivele CNSAS și SRI. Aceste pagini îi dezvăluie cititorului aspecte ignorate din profilul «personajului» contradictoriu care a fost Emil Cioran și fundalul istoric pe care el a evoluat. Dosarul său a fost deschis în 1954, la 14 ianuarie. E greu de imaginat însă că zece ani, după 1944, cînd Armata Roșie ocupa România, a fost uitat de autoritățile comuniste. În 1948, fratele lui, Aurel Cioran, a fost arestat, judecat și condamnat la șapte ani de detenție «pentru activități legionare». Și sora sa a fost arestată și deportată la Canalul Dunăre-Marea Neagră.Există în dosar, începînd cu 1951, mai multe rapoarte referitoare la «fugarul de la Paris» și, de asemenea, copii ale scrisorilor trimise părinților săi. Scrisori banale, de altfel, unde anunța trimiterea unor colete cu haine și medicamente, în plus dădea vești despre el.În 1954, Securitatea din Sibiu a deschis pentru Emil Cioran un dosar de «urmărire locală» (U.L.). Un an mai tîrziu, la 16 august 1955, din «urmărit local» devine «urmărit pe țară» (U.T.): «Republica Populară Romînă, Ministerul Afacerilor Interne. Strict secret. Direcția Regiunii Brașov, Serviciul Raionului Sibiu. Nr. 2808, Dosar de urmărire pe țară privind pe ’Ciobanu’ [nume codificat pentru scriitor]». Data este foarte apropiată de momentul eliberării din închisoare a lui Aurel Cioran. De acum, agenții care lucrau în Occident încep să fie dirijați spre Paris, avîndu-l pe Cioran printre țintele prioritare. În țară, familia sa este strict supravegheată, la fel și prietenii. La 1 martie 1960, a fost judecat la Tribunalul Militar din București cel mai mare proces politic intentat unor intelectuali. Printre cei 23 de acuzați se aflau cîțiva prieteni ai lui Emil Cioran: Constantin Noica, Arșavir Acterian, Marietta Sadova, ex-legionari. Și alți acuzați erau foști legionari, fără să fi fost în contact cu Cioran. Dar, în boxă, compar și persoane cu vederi opuse (Alexandru Paleologu, N. Steinhardt, Dinu Pillat, Vladimir Streinu, Theodor Enescu etc.). Toți au fost condamnați la termene grele de închisoare, între 6 și 25 de ani. Vinovăția lor era cu totul imaginară. Unul dintre principalele capete de acuzare a fost corespondența purtată de Cioran cu persoane din țară.Probabil cea mai spectaculoasă informație apărută din cercetarea dosarelor pe care Securitatea română i le-a alcătuit lui Emil Cioran (sub trei nume: «Ciobanu», «Chiru», «Ene») este că interesul «informativ» față de el nu a scăzut nici după căderea lui Ceaușescu. Autoritățile «revoluționare», masiv controlate de vechile structuri ale Securității, nu au încetat să se ocupe de el. Dezmembrarea oficială a Securității, la sfîrșitul anului 1989, nu a produs nici un efect...

Un pictor transformat in erou, un jurnalist dornic de parvenire si elita grotesca a Guberniei intr-o comedie neagra a zilelor noastreRomanul se desfasoara in jurul pictorului Adam Bruno, a carui moarte misterioasa il conduce pe jurnalistul Ghita Macarie la o investigatie care ne dezvaluie viata si destinul unui artist transformat in mit de Dascalime dupa 1989. Inainte vreme, Adam nu s-a sfiit sa spuna ce crede despre regimul la putere, suferind, ca atare, consecinte dintre cele mai aspre. Dupa 1990, personajul colectiv Dascalimea, Caracuda - protipendada intelectuala a Guberniei, noii Tipatescu & Pristanda - intoarce foaia si se transforma dintr-o adunatura grotesca de turnatori intr-un cor preamarindu-l ca pe un erou pe Adam, pentru a-si pastra astfel statutul social si material in noua epoca ce se prefigura. Doar ca Adam nu le face jocul si atunci Dascalimea trebuie sa scape de personajul pe care il creasera... In ce fel veti afla citind noul roman al scriitorului Stelian Tanase, in care veti recunoaste o lume caragialiana a zilelor noastre...

Annus mirabilis a devenit o metafora a lui 1989. Pe drept cuvant deoarece „schimbarea” din acel an afecteaza direct acea treime din populatia globului pamantesc care traise sub semnul drapelului rosu. 1989 prefateaza si destramarea Uniunii Sovietice si sfarsitul „razboiului rece” ca mari transformari din istoria omenirii.Cartea „Istoria caderii regimurilor comuniste” avertizeaza insa ca sfarsitul cunoscut n-a fost tocmai un miracol. Niciun alt imperiu nu a avut consistenta si dimensiunile celui comunist desi sub semnul neverosimilului si ineluctabilului a stat aceasta formidabila constructie din chiar momentul facerii sale, demonstreaza si cu acest prilej scriitorul, sociologul, politologul si istoricul Stelian Tanase.Ca semne ale incurabilei sale patologii, autorul analizeaza, printre altele: razboiul din Afganistan, criza si „carnavalul polonez”, „dictatura cu gulas” maghiara, „pacificarea” de dupa 1968 a Cehoslovaciei, „stalinismul tarziu” din Romania lui Ceausescu, reformele chinezesti, „perestroika” lui Gorbaciov...In multimea scrierilor despre comunism si a numerosilor autori care abordeaza teme majore ale contemporaneitatii, Stelian Tanase este o prezenta cu prodigiozitate si acribie aparte. Eu nu cunosc pe-un altul care in ultimii 30 de ani sa fi depus mai mult efort prin cercetarea de arhiva si intervievarea de martori implicati. Expert al gnozei comuniste si contestatar al acesteia din insesi anii omnipotentei sale in estul „cortinei de fier”, s-a proiectat frenetic, dupa caderea regimului, in exceptionalitatea unor fapte care-au marcat schimbarea: fondator si redactor sef al primei reviste de stiinta politica din Romania post-comunista, parlamentar din partea unei opozitii renascute, profesor universitar, realizator de filme documentare, jurnalist si manager al unor prestigioase instituitii media, autor de jurnale si memorialistica, de best-sellers fiction si de literatura stiintifica...Sa citim, asadar, cu luare aminte aceasta carte capitala si pentru intelegerea „enigmelor” lui decembrie 1989 din Romania. Dand, totodata, crezare concluziei sale: „ Stafia comunismului, despre care vorbea Marx in secolul trecut ca ar bantui Europa, s-a dus si nu va reveni niciodata”...

Genera­tia mea cuprinde doi prozatori excep­tionali, Stefan Agopian si Mircea Cartarescu, si un singur romancier in adevaratul sens al cuvantului, Stelian Tanase. - Gheorghe CraciunFragment din romanul Marele incendiator de Stelian Tanase:"A identificat de vinerea trecuta un SUV negru, aidoma cu cel care-l storcise de caldaram pe Zgaiba. Poate chiar acela. Lucios, scanteind negru sub un felinar. Vivi s-a apropiat. Nu avea emotii. A scos fara zgomot canistra din tescherea. Avea nevoie de fix 8 secunde. A rasucit dopul, s-a lipit de caroserie, a varsat continutul. A imprastiat benzina deasupra rezervorului. Avea imaginea in cateva planse de manual. A tras bricheta din buzunar si a deschis-o. A pus iute foc. A durat 12 secunde sa se aprinda. A asteptat calm sa se ridice valvataia, a privit-o concentrat, ca in copilaria lui, cand se lasa fascinat de foc. L-ar fi privit ore-ntregi. S-a retras cinci pasi, a scos Leica, a tras reflex. Masina ardea foarte frumos. A durat 7 minute pana a cautat din priviri bicicleta, a ridicat-o din iarba. S-a suit in sa, a clinchenit soneria, salut. A apasat pedala si a disparut in noapte. A lasat masina la trotuar, arzand. Ce noapte!"..

Un roman care explorează lumea puțin cunoscută și plină de mistere a colecționarilor și negustorilor de antichități, având în centrul său un personaj balzacian, Candid Ițescu.Povestea lui Candid Ițescu, un negustor de antichități care și-a agonisit colecția ca un avar, de-a lungul timpului, fie luând pe nimic obiecte de artă de la cei care fugeau în străinătate în vremea comunismului, fie de la nomenclaturiștii care, după 1989, scăpau de averi ca să aibă din ce trăi, cel puțin în anii 1990. Un personaj caricatural, care își dorește să doneze statului colecția la sfârșitul vieții, dar este împiedicat de propriii copii, care ar fi astfel dezmoșteniți – ca atare, plătesc un medic și un avocat să-l declare pe tatăl lor nebun. În cele din urmă, negustorul moare și agoniseala îi este risipită la licitații.„Ca să scriu această poveste, m-am făcut anticar. În ultimii ani, m-am mișcat printre obiecte de preț ca un adevărat negustor. Dar acest roman nu este nici autobiografic, nici documentar. Este o ficțiune pe care o purtam de mulți ani în gând, dar care refuza să se nască. Așa că am vizitat galerii, am fost la licitații, am participat la târguri, am mers în ateliere, dar mai ales am trăit în mediul exclusivist al anticarilor. Am cunoscut sute de oameni, le-am ascultat poveștile, i-am înțeles. Lor le dedic această carte.”STELIAN TĂNASE„Există două istorii. Una oficială, mincinoasă, și alta secretă, unde găsim adevăratele cauze ale evenimentelor.“HONORÉ DE BALZAC..

Romanul Nocturnă cu vampir Opus 1 oferă o versiune actuală a mitului lui Dracula, inspirat de voievodul Vlad Țepeș. Acțiunea este plasată în capitala Valahiei, București, iar un loc central al evenimentelor este Curtea Veche, ruinele palatului lui Vlad Țepeș, care se păstrează și astăzi. Acțiunea se petrece în zilele noastre, într-un București decăzut și deprimant, o îngrămădire haotică, neverosimilă și urâtă, o lume crepusculară populată de oameni ai străzii, vagabonzi, cerșetori, de pegră, care adesea locuiește în subterane, de unde iese pentru a teroriza locuitorii. Maidanele întinse pe kilometri întregi, șantierele părăsite, cartierele proletare mizere formează un peisaj dezolant, cu o atmosferă extrem de încărcată, în care legea și ordinea au dispărut și unde se petrec frecvent fărădelegi. În acest oraș au loc mai multe crime bizare care inspăimântă lumea. Victimele sunt din rândul îmbogățiților, al celor ce par de neatins, toți având legături cu fosta Securitate.Opinia publică privește cu satisfacție crimele, ca pe o operație de asanare morală și socială. Însă motivele criminalului în serie sunt cu totul altele. Secretul este dezvăluit numai în final și este cu totul neașteptat...

Stelian Tanase este un vrajitor al scrisului istoric - nu in sensul ca vrea sa fure mintile cititorului, ci pentru ca il farmeca pe acesta cu o fraza clara, precisa din punctul de vedere al informatiei si totodata ingrijita, literar vorbind. In acest roman-document el ne reaminteste un personaj azi uitat: comunistul si anarhistul Max Goldstein, cel care a pus o bomba in Senatul Romaniei, intr-o zi de decembrie 1920. Dar totodata ni-l si explica, pentru ca inclusiv acest terorist a fost, anterior si dupa, un om cu idealuri, cu temeri, cu vise. Iar visul devenit cosmar nu a fost numai povestea lui Goldstein - ci a regimului comunist ca atare. Putini sunt oamenii care, pe baza arhivelor si a presei epocii, ar putea reconstrui aceasta poveste - si nimeni nu ar putea-o face mai bine decat Stelian Tanase. - Adrian CioroianuStelian Tanase face o incursiune detectivistica in istoria uitata astazi a atentatului cu bomba de la Senat din 1920. Investigatia duce la conturarea profilului lui Max Goldstein, planificatorul si autorul atacului, dar rezultatul este mult mai amplu, un tablou in tuse puternice a "subteranei", reteaua de conspiratori, agenti si spioni insufletiti si finantati de regimul bolsevic abia instalat in Rusia, dar cu scopul de a raspandi comunismul pe intreaga planeta. - Ion M. Ionita..

”Sunt un copil al Războiului Rece. Cortina de Fier mi-a ecranat existența. A pus ștampila «Strict interzis» în dreptul fiecărei decizii pe care am luat-o. Istoria nu reține asemenea amănunte. Ea spune doar că fiecare a trăit încercând să supraviețuiască răului. După Ialta și Potsdam, mai multe generații au fost irosite. La final, unii s-au mântuit pe baricadele Revoluției, alții nu.Această carte nu este o istorie a Războiului Rece. Și nici un volum de memorii. Fiecare om trăiește mai multe vieți în același timp. Pe una dintre ele o găsiți consemnată în aceste pagini copleșite de furie și melancolie.” Stelian Tănase..

Istrati a fost un om scindat. Omul tuturor contradictiilor imaginabile. S-a dezis frecvent si si-a surprins contemporanii prin declaratii, adeziuni si gesturi de sens contrar. A fost "omul care nu adera la nimic", cum ii placea sa spuna in anii '30, dar a aderat la aproape toate cauzele intalnite in cale. Se inflama usor, schimba atitudinile ca pe camasi, lua pozitie ori de cate ori descoperea o cauza. Uneori era, pur si simplu, in cautarea atentiei celorlalti. Anonimatul era o haina prea stramta pentru el. Recunoasterea sa ca scriitor a venit tarziu, a prins ultimul tren. Dar atitudinile lui paradoxale au venit si din trairi profunde - deloc circumstantiale -, din trecutul indepartat al copilului descult, hoinarind pe malul Dunarii. A nu avea nicio cauza pentru care sa lupte i se parea de-a dreptul imposibil, o nefericire si o viata fara rost. Panait Istrati nu trebuie neaparat preamarit, pentru ca nu a fost nici sfant, nici Isus, nici zeu, nici sacrificat. In urma lui ramane harul inegalabil de povestitor cu care a adus la suprafata o umanitate eterna in datele ei esentiale. A fost fascinat de omul de dincolo de timp si ne-a fascinat, la randul lui, povestindu-l. Emotia a fost vehiculul de care s-a folosit. Umanismul lui primitiv si adanc nu l-a parasit in nicio imprejurare. Nu s-a intors niciodata impotriva omului, desi ar fi avut de ce. Compasiunea si fraternitatea au fost sentimentele lui cele mai puternice. Nu l-au parasit niciodata. - Stelian Tanase..

Cu talentul sau inegalabil, autorul descrie fapte de zi cu zi, viata cotidiana. Sinucideri si crime care au cutremurat Bucurestiul, drame sentimentale, intrigi de tot felul si violente ale bandelor de gangsteri care seamana haosul, teroarea si panica. ,,Istoria mica", asa cum se spune. Doar in fundal regasim marile evenimente: lovitura de palat de la 23 august 1944, intrarea Armatei Rosii, armistitiul de la Moscova, conferintele de la Ialta si Potsdam... Si, fireste, "granzii" epocii: Iosif Vissarionovici Stalin, Franklin D. Roosevelt, Winston Churchill, regele Mihai, Harry Truman. Ii intalnim si pe "semizeii" autohtoni: Gheorghe Gheorghiu-Dej, Ana Pauker, Emil Bodnaras, dr. Petru Groza, Lucretiu Patrascanu. Dar si pe Mihail Sebastian, Zaharia Stancu, Tudor Arghezi, George Enescu, Sergiu Malagamba... Sub ochii cititorului se perinda saloane de dans, gradini de vara, restaurante, mahalale - Colentina, Grivita, Ferentari, Bellu. Sunt descrise cinematografele, teatrele, pietele Matache Macelaru, Filantropia si Obor. Vin la rand magazinele de stofe si de bijuterii, cafenelele Corso, Capsa, Athenee Palace. Sediile ambasadelor, ministerelor si partidelor, ale tribunalelor si sectiilor de politie. Hipodromul Baneasa si cursele de cai, Palatul Regal, vilele elitei bucurestene. Apoi sunt medicii de cartier, prostituatele din Crucea de Piatra, comersantii, dizeurii la moda, fantii de mahala, toti forfotind in paginile ingalbenite din presa timpului. La bariera acestui oras cu toate ale lui apare Krasnaia Armia, cu soldati desculti, cocotati adesea pe tancuri Sherman, Made in USA. Asa incepe ocupatia sovietica. Confidential. Misiunea Statelor Unite, Bucuresti. Poporul roman cauta o cale de scapare, dar pana acum nu se intrezareste nici cea mai palida nadejde in afara de un al treilea razboi mondial. Discutii in legatura cu posibilitatea unui nou razboi se aud din ce in ce mai des si nu poate fi o alta explicatie decat ca, oricat de cumplit ar fi pentru Romania, masa poporului il doreste. Zvonurile pietei cum ca ar fi inceput razboiul sunt ceva obisnuit; zvonuri care se raspandesc rapid sunt primite cu satisfactie de cei care le cred. [...] Majoritatea pare resemnata la gandul razboiului si, in pofida tuturor incercarilor facute in lume pentru o pace de durata, asteapta declansarea acestuia, noteaza Ray Melbourne, diplomat american de la ambasada din Bucuresti, intr-un raport catre Departamentul de Stat...

Apărută pentru a marca un an de la dispariția regelui Mihai, această carte este rezultatul transcrierii fidele a înregistrărilor audio/video realizate de scriitorul Stelian Tănase cu fostul suveran la Palatul Elisabeta de-a lungul mai multor zile, în aprilie 2005. În paginile ei, regele îşi povesteşte viaţa şi, implicit, viaţa României din vremea sa.Tragedia regelui Mihai desenează pe fundalul unei întregi epoci un om de o extraordinară forţă morală. Dincolo de istorie şi în pofida ei, regele Mihai este un model. Prin curaj, tragere de inimă și credinţă. Un om care a cunoscut gloria şi sărăcia, viaţa într-o familie mare şi singurătatea absolută. Modest, răbdător, de o majestate naturală.Serios, dar cu un ascuţit simţ al umorului.Rugat să schiţeze chipul României de azi, mărturiseşte că, la întoarcere, aproape că nu şi-a recunoscut ţara. Românii au îndurat vremuri cumplite, iar urmele sunt teribile – „Dacă România se înjghebează bine cu Europa, asta rămâne oarecum de văzut. Să lăsăm fiecare ideile noastre prea-prea accentuate fiindcă asta în comunitate nu se prea potriveşte, trebuie să ne adaptăm, trebuie să învăţăm multe.Vedem lucruri care nu sunt bune în afară, să încercăm să lăsăm deoparte şi să punem mâna pe ce este serios şi bine. (...) Trebuie să învăţăm să ne îndreptăm, să ne curăţăm în suflet şi la cap! Eu tot revin că cine este sus, conducătorii şi Biserica, ar trebui să insufle sensul acestei schimbări radicale. Eu cred că românul simplu ar învăţa destul de repede dacă ar simți că e ceva şi pentru el în asta. Aşa s-ar putea să ne integrăm mult mai bine. Cel puţin, mă rog lui Dumnezeu să fie aşa...”..

Cartea prezintă câteva aspecte ale dinastiei regale din țara noastră, prin cei trei regi care au făurit România modernă: Carol I, Ferdinand și Mihai I, precum și contribuția Reginei Maria sau derapajele politice ale lui Carol al II-lea. Un pasaj al autorului redă momentul în care România a devenit Regat.„După-amiază la ora 3, cum scria Constantin Bacalbașa în Bucureștii de altadată, generalul D. Lecca propune Camerei să se proclame regatul român.Uimire, aplauze frenetice. Camera trece imediat în secții, apoi generalul D. Lecca, numit raportor, propune un proiect de lege: «Art.1. Principatul Romîniei este înălțat la rang de regat și prințul Carol I de Hohenzollern ia titlul de rege.Art. 2. Prințul moștenitor ia titlul de Alteță regală, prinț moștenitor.»”..

Primele 100 de cititori vor primi cartea cu autograful autorului !Annus mirabilis a devenit o metafora a lui 1989. Pe drept cuvant deoarece „schimbarea” din acel an afecteaza direct acea treime din populatia globului pamantesc care  traise sub semnul drapelului rosu. 1989  prefateaza si destramarea Uniunii Sovietice si  sfarsitul „razboiului rece” ca mari transformari din istoria omenirii.Cartea „Istoria caderii regimurilor comuniste” avertizeaza insa ca sfarsitul cunoscut  n-a fost tocmai un miracol. Niciun alt imperiu nu a avut consistenta si dimensiunile celui comunist desi sub semnul neverosimilului si ineluctabilului a stat aceasta formidabila constructie  din chiar momentul facerii sale, demonstreaza si cu acest prilej scriitorul, sociologul, politologul si istoricul Stelian Tanase.Ca semne ale incurabilei sale patologii, autorul analizeaza, printre altele: razboiul din Afganistan, criza si „carnavalul polonez”, „dictatura cu gulas” maghiara, „pacificarea” de dupa 1968 a Cehoslovaciei, „stalinismul tarziu” din Romania lui Ceausescu,  reformele chinezesti, „perestroika” lui Gorbaciov...  In multimea scrierilor despre comunism si a numerosilor autori care abordeaza teme majore ale contemporaneitatii, Stelian Tanase este o prezenta cu prodigiozitate si acribie aparte. Eu nu cunosc pe-un altul care in ultimii 30 de ani sa fi depus mai mult efort prin cercetarea de arhiva si intervievarea de martori implicati. Expert al gnozei comuniste si contestatar al acesteia din insesi anii omnipotentei sale in estul „cortinei de fier”, s-a proiectat frenetic, dupa caderea regimului, in exceptionalitatea unor fapte care-au marcat schimbarea: fondator si redactor sef al primei reviste de stiinta politica din Romania post-comunista, parlamentar din  partea unei opozitii renascute, profesor universitar, realizator de filme documentare, jurnalist si manager al unor prestigioase instituitii media, autor de jurnale si memorialistica, de best-sellers fiction si de literatura stiintifica...      Sa citim, asadar, cu luare aminte aceasta carte capitala si pentru intelegerea „enigmelor” lui decembrie 1989 din Romania. Dand, totodata, crezare concluziei sale: „ Stafia comunismului, despre care vorbea Marx in secolul trecut ca ar bantui Europa, s-a dus si nu va reveni niciodata”. (Lavinia Betea)..

Fie că vorbim de curtezane, amante sau soții, de regi, dictatori sau președinți, regizori, actori, cântăreți sau artiști, fie că sfârșiturile lor sunt tragice sau timpul a diluat din flacăra sentimentelor, poveștile lor au schimbat de multe ori istoria și însăși conceptul de iubire, așa cum îl știm astăzi.Stelian Tănase te poartă într-o incursiune în unele dintre cele mai pasionale și intrigante povești de dragoste, care la timpul lor, au făcut înconjurul lumii. De la iubirile nefericite ale lui Kafka la relațiile lui Stalin sau Hitler, de la amanta lui Goebbels la drama lui Jeanne Hébuterne și Amedeo Modigliani, de la Frida Kahlo, Edith Piaf, Coco Chanel sau Marilyn Monroe, până la amorurile din interbelicul bucureștean, cu Bazu Cantacuzino sau Enescu, până la Regele Mihai sau idilele Reginei Maria...