„Am tradus cu o bucurie care sper că se vede în texte. Am încercat să fiu absolut fidel textului original, dar să-i dau şi o anume flexibilitate în româneşte. Nu e Cărtărescu, e Dylan. Iată ce-am avut minut de minut în minte pe când traduceam. Cărtărescu e doar instrumentul prin care Dylan poate străluci în limba română, îmi spuneam. Şi totuşi cititorul foarte familiarizat cu frazarea mea o va putea recunoaşte şi în aceste o sută de poeme din Dylan, căci e inevitabil să fie aşa. Tot ce pot să sper e că ea nu supără, că e doar un element de fundal, poate o umbră necesară. [...] Să traduci lyrics, chiar cele ale unor compozitori recunoscuţi ca (mari) poeţi precum Bob Dylan, Lennon-McCartney, Paul Simon sau Frank Zappa, ar putea părea o acţiune deznădăjduită dacă......dacă versurile muzicii folk-pop-rock nu ar da atât de bine când sunt puse pe hârtie. Dacă nu ar apărea atât de consonante cu poezia de azi, scuturată de podoabe. Dacă însuşi faptul că le lipseşte muzica nu ar face textele mai enigmatice. Dacă, lipsite de splendoarea hainei muzicale, n-ar fi atât de impresionante în sărăcia lor de multe ori înşelătoare. Dacă, în cazul de faţă, textele n-ar fi de Bob Dylan, un poet uriaş, chiar şi-n lipsa muzicii, cum sper că vă veţi convinge.“ (Mircea CĂRTĂRESCU)
Trei îngeri
Trei îngeri zboară peste străziCântând la câte-un corn de-argintÎn rochii verzi şi cu aripeDin ziua de Crăciun venindCea mai sălbatică pisică din Montana treceŞi-o doamnă în oranj, strălucitoareO furgonetă U-Haul, un camion fără roţiAutobuzul de Tenth Avenue lucind în soareCâinii şi porumbeii zboară-mprejurTrece un om în piept cu o steaTrei tipi se târăsc înapoi de la slujbăNimeni nu se-opreşte să-i întrebe cevaCamionul brutăriei se-opreşte la colţLângă stâlpii pe care îngerii-adastăŞoferul se uită după un chipÎn lumea asta concretă şi vastăÎngerii cântă din corn toată ziuaPământul trece pe lângă ei ca o arcăDar ascultă cineva muzica lorCineva măcar încearcă?
