Ochiul critic si spiritul sarcastic apar aici in scurte proze sfichiuitoare. Deasupra tuturor se intrevede, in chip de simbol, oglinda, cand calma, cand nelinistita, cand iluzie amara.
Incisiva si versatila, Camelia Radulian ilustreaza in textele sale o galerie ampla de personaje prinse in stari angoasante, penduland intre acceptarea imperfectiunilor si dezolarea vietii, acaparate de dorinte himerice, privite cu ochii inocenti ai copilariei sau devastate de apasarea batranetii.
Camelia Radulian demonstreaza nu numai o stapanire a tehnicii narative ori descriptive, ci si o extrem de larga plaja lexicala. In plus - un spirit de observatie pe linie caragialiana. La fel ca autorul Schitelor, pare a simti enorm si a vedea monstruos, invitand cititorul sa o urmeze in cunoasterea lumii inconjuratoare.
