Una dintre constantele poeziei lui Franz Hodjak inca din anii de pionierat intr-ale scrisului, in paginile in limba germana ale Echinox-ului anilor saptezeci, si, apoi, in publicatiile si volumele tiparite in Romania, Germania si in alte tari, este privirea deloc ingaduitoare „aruncata” asupra lumii din imediata apropiere, cu implicatiile ei sociale, politice, existentiale, absurde. O lume care i se dezvaluie poetului, un razvratit pasnic, a fi alcatuita din elemente disparate, concrete in cel mai inalt grad, socante, transpusa in pagini care doar printre fisuri lasa loc filtrarii unui lirism reprimat, redus la extrem, si, poate, tocmai de aceea, descoperit chiar de autor cu o oarecare uimire, ca si cum ar fi aparut acolo intamplator, din afara personalitatii sale. O personalitate complexa, incadrata in contemporaneitatea si specificul epocii si al spatiilor geografice, politice si culturale in care s-a manifestat si se manifesta cu discretia si laboriozitatea unui certozin.
Stefan Damian