„Lupta pentru supraviețuire continua. Spre deosebire de închisoare, unde singurul avantaj era doar o strachină de mâncare în plus și cu așa ceva nu-i corupi pe mulți, în libertate existau privilegii la care puțini rezistau: butelie de aragaz, mărire de salariu, avansare, apartament, pașaport. Își vindeau sufletul, se luptau între ei și te călcau în picioare. Până la Dumnezeu, te mâncau sfinții.“
„Se împlinea în curând un an de la grațierea noastră. Ce reușiserăm să realizăm? Eram toți încadrați în câmpul muncii, toți elevi în clasa a XI-a la seral sau la fără frecvență. Ne reintegraserăm în societate? Aveam aceleași drepturi ca ceilalți? Eram încă în stare să visăm? Ne bucuram de viață? Zăpada se topise, ziua creștea, dăduseră primii muguri, copacii se încărcau de frunze, și noi? Ne regăsiserăm ritmul, țineam pasul cu vremea? Auzeam iarba crescând?“
