Timothy D. Walker

Un concept pretins științific – rasa. O viziune asupra lumii în care totul se reduce la o luptă „naturală“ pentru resurse. Denunțarea universalismului umanist drept instrument de pervertire și subminare a acestei așa-zise ordini firești. Aceste câteva idei au dezlănțuit o campanie de ucidere în masă fără precedent și un război cu peste 60 de milioane de victime. Când ne gândim la atrocitățile naziste, „cum a fost posibil?“ pare a fi întrebarea în continuare deschisă, pentru că astăzi considerăm că știm ce a fost Holocaustul.Într-o sinteză impresionantă prin volumul documentării și profunzimea analizei, Timothy Snyder demontează stereotipuri și reformulează convingător avertismentul perpetuu cuprins în istoria acestei tragedii. La originea nebuniei genocidare a unei națiuni subjugate de un conducător malefic s-au aflat anxietăți și aspirații comune: teama de penurie, dorința de confort. Naționalismul și frustrările germanilor au fost exploatate de Hitler și puse în slujba unui proiect anarhic-zoologic. Camerele de gazare au apărut abia după ce milioane de evrei pieriseră în Europa Centrală și de Est, de cele mai multe ori împușcați la marginea unor gropi comune.Nu e întâmplător că Holocaustul a început în zonele invadate de Germania după ce fuseseră ocupate de sovietici. Pe urmele investi¬gației din Tărâmul morţii, Timothy Snyder arată că „soluția finală“ a fost mai ușor de aplicat acolo unde statele fuseseră distruse deja de primul ocupant. În pofida a ce se crede îndeobște, mecanismele birocratice au fost mai curând o piedică în calea crimei, iar șansele de supraviețuire au fost mai mari acolo unde structurile statale au rămas în picioare.Zguduitoare prin istoria pe care o spune, provocatoare prin interpretările propuse și relevând conexiuni neliniștitoare cu lumea de azi și cu cea de mâine, Pământul negru evocă deopotrivă poveștile dramatice ale victimelor și figurile dătătoare de speranță ale eroilor salvatori.„În parte istorie, în parte teorie politică, Pământul negru e o reinterpretare avizată și provocatoare.“ (Henry Kissinger)..

Finlanda a surprins o lume întreagă în 2001, când elevii au obținut cele mai bune scoruri la testul internațional PISA, care evalua, în premieră, competențele de gândire critică ale școlarilor din peste 30 de țări – de la SUA și Germania la "tigrii" din Asia de Sud-Est. Finlanda a rămas în top și la următoarele evaluări internaționale, ridicând întrebarea: Cum se face că elevii din micul stat nordic - unde zilele de școală sunt mai scurte, temele, aproape inexistente, iar testele standardizate sunt o raritate - au reușit să obțină scoruri la nivelul suprasolicitaților școlari asiatici? Plecat din SUA, pentru a preda la clasa a cincea într-o școală din Helsinki, autorul a aflat în scurtă vreme secretele reușitei finlandeze. De la pauzele de relaxare și crearea sentimentului de apartenență între elevi până la esențializarea materiei în "minilecții" și co-planificarea orelor împreună cu elevii, cartea vă încurajează să adaptați din metodele din miraculoasa școală finlandeză. „Pentru ca învățarea să se producă în mod autentic, aceasta ar trebui să devină "spațiul de întâlnire" dintre profesori, elevi și lumea reală. Construirea acestui spațiu de întâlnire presupune alinierea mai multor condiții. Despre aceste condiții și despre maniera în care le putem dezvolta ne vorbește Timothy Walker, care descifrează simplu și clar cheile succesului finlandez în educație. Această carte nu este despre Finlanda și despre un sistem de educație, ci despre copii, despre modul în care, oriunde și oricând, starea lor de bine, serviciile de suport pentru învățare, contactul cu natura, autonomia și încrederea fac ca lumile de multe ori paralele ale profesorilor și elevilor să se întâlnească și să genereze experiențe relevante de învățare. Dacă analizăm cele 33 de strategii propuse aici, vom observa că lucrurile simple, care stau în puterea noastră, sunt de fapt cele care fac diferența. În România de azi, singura cale solidă de transformare a educației este cea a profesorilor care vor și care pot să facă diferența între confortul și nepăsarea "lumilor paralele" și "spațiul comun de întâlnire" al experiențelor autentice de învățare.” (Prof. univ. dr. Lucian Ciolan, decan al Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, Universitatea din Bucureşti)..