Todd Kashdan

Partea luminoasă a părţii întunecate. De ce să fii complet şi cu bune, şi cu rele

În ultima vreme, gândirea pozitivă a devenit o modă. Selectând din viaţă numai emoţiile pozitive, căutând cu îndârjire să evităm disconfortul şi să obţinem fericirea, oare nu ne privăm pe noi înşine de o parte din propriile trăiri? Suntem fiinţe umane complexe, imperfecte, angelice şi machiavelice deopotrivă, nu doar nişte măşti cu zâmbetul pe buze. Reacţionăm adesea cu mânie, cu teamă, ne îndoim de propriile capacităţi sau recurgem la manipulare, agresivitate şi grandomanie pentru a ieşi din anumite situaţii. Bazată pe cercetări ştiinţifice recente, cartea de faţă ne arată cum aceste aspecte ale noastre mai puţin dezirabile ne ajută să fim mai adaptabili, să dăm un randament mai bun, să găsim soluţii la problemele cu care ne confruntăm. Alegând să ascundem sau să reprimăm acele părţi din noi pe care societatea tinde să le arate cu degetul, nu facem decât să renunţăm la resurse personale importante şi la bucuria de a fi noi înşine. Captivantă, scrisă cu umor, presărată cu multe exemple, această carte ne dovedeşte că nimic din ceea ce purtăm cu noi nu este de prisos.„În cele din urmă, aceasta este o carte care ne spune de ce fericirea ne poate întrista şi de ce mindfulness-ul ar putea fi supraevaluat. Partea luminoasă a părţii întunecate oferă un set de argumente provocatoare, fundamentate ştiinţific, în sprijinul unei vieţi echilibrate. Dacă nu ai citit-o încă, ar trebui să te simţi vinovat –iar acest lucru va fi spre binele tău.” (Adam Grant)„Simt că am cinci noi superputeri după ce am citit această carte. Se dovedeşte că, pentru a avea o viaţă bună şi satisfăcătoare, nu trebuie să încercăm să fim fericiţi, calmi sau optimişti tot timpul. Putem învăţa să folosim sentimentele inconfortabile precum mânia, anxietatea, vinovăţia, tristeţea sau plictiseala pentru a fi mai buni, mai curajoşi, mai isteţi, mai creativi şi mai persuasivi. Partea întunecată are într-adevăr o parte luminoasă şi această carte ne învaţă cum s-o folosim, pentru a duce în mod real o viaţă mai plină de sens.” (Jane McGonigal, PhD)..