„Între coperțile acestei cărți vă sunt dezvăluite modalitățile perfide și ilegale prin care reprezentanți ai unor instituții judiciare și-au dat mâna cu lideri ai crimei organizate, sprijiniți fiind de lucrători ai serviciilor de informații, urmărind inculparea mea cu orice preț pentru fapte imaginare și înlăturarea mea de la conducerea Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Alba Iulia. Toate aceste acțiuni au fost generate de teama că, împreună cu echipa mea, obținusem probe care ar fi putut conduce la demararea unor dosare penale pe numele unora dintre ei, la redeschiderea unor cauze în care fuseseră anterior cercetați ori la inițierea unor cercetări disciplinare.” (Traian Berbeceanu)
Cartea lui Traian Berbeceanu, „Radiografia unei mârșăvii judiciare” cuprinde memoriile recente ale unui polițist angajat în lupta împotriva crimei organizate din România. Traian Berbeceanu a trăit evenimente care merită consemnate de istoria contemporană și care constituie o mărturie semnificativă pentru generațiile actuale și viitoare.
„Nu am fost mereu polițist! După absolvirea Universității Tehnice din Petroșani, am încercat o carieră didactică predând fizica și discipline tehnice la două licee. Mi-au plăcut elevii, întâlnindu-ne cu drag și astăzi, însă mi-am dat seama relativ repede că meseria de dascăl nu mi se potrivea. Nu semănam cu mama! Așa că mi-am zis să încerc profesia de polițist, sperând ca măcar cu tatăl meu să semăn. Am început ca locotenent judiciarist al Poliției Municipiului Deva. Vreme de cinci ani am avut în responsabilitate investigarea infracțiunilor comise cu violență. Eram atât de hotărât și implicat, încât nici măcar nu acceptam ideea că, vreodată, aș putea să mai fac și altceva. Apoi m-am îndrăgostit iremediabil de soția mea, care, întâmplător, este fata șefului meu de atunci, și am întemeiat o familie. Ulterior, soarta m-a împins către structurile de combatere a crimei organizate. Am fost pe rând ofițer antidrog, șef de serviciu, iar după aceea am condus BCCO Alba Iulia, una dintre cele mai performante structuri ale Poliției Române. Chiar dacă am fost polițist vreme de 25 de ani și iubesc meseria asta, mi-aș dori ca fiul meu să încerce oricare alt drum. Pentru că, în aceste vremuri, am ajuns să cred că România nu-și merită polițiștii! Așa cum sunt ei!”
