„Este ușor să înțelegem felul în
care oamenii marchează începutul unei noi ere. Venirea lui Hristos marchează
era religiei creștine, Hegira este un semn pentru musulmani, Revoluția Franceză
din 1789 pentru cel ce crede în religiile democratice, revoluția lui
Lenin pentru credinciosul uneia dintre religiile celei de-a treia Internaționale
etc. Știința logico-experimentală nu ar trebui să intre în dispute privind
aceste lucruri, deoarece fiind vorba de credință, subiectul depășește cu totul
câmpul experimental. Dar dacă evenimentele se studiază doar ca fapte, lăsând la
o parte credința, se ajunge la cunoașterea faptului că noile ere sunt noi doar
în formă, în timp ce, în substanță, sunt puncte corespunzătoare vârfurilor
curbei mișcării continue.”
Vilfredo
Pareto
„În orice colectivitate umană
există două forțe în conflict. Una, care s-ar putea numi centripetă, și care
conduce către concentrarea puterii centrale, alta, care s-ar putea numi
centrifugă, și duce către diviziune. În momentul mutării către forța
centrifugă, puterea centrală, fie ea monarhică, oligarhică, populară, a plebei,
este slăbită; ceea ce este numit suveranitate în această putere începe
să devină un cuvânt gol de sens, ceva ce se destramă și ocupă țara cu ruinele
ei. Crește puterea anumitor indivizi, a anumitor colectivități, subordinate
încă în teorie, dar, de fapt, cucerind independență. Prin urmare, cei care nu
fac parte din aceste categorii, cei slabi, nu mai sunt protejați de suveran și
caută protecție altundeva, în justiție, se lasă pe mâna unui om puternic, se
asociază public sau în mod secret cu alții asemeni lor, fac parte dintr-o
corporație, o comunitate, un sindicat.”
Vilfredo
Pareto
