„În basmul postcomunist, funcția lui Făt-Frumos îi revine capitalului străin. Iar el și-a îndeplinit această funcție: a venit din depărtări, a distrus zmeul comunisto-socialist și, ca și Făt-Frumos din basm, care și-a luat mireasa și-a plecat, și-a luat și el profitul și a plecat. Dacă nu l-a luat pe tot, atunci mai stă o vreme. Dar, cu siguranță, nu o să se apuce să facă ce am sperat noi că o să facă – adică să ne construiască o societate capitalistă dezvoltată și apoi să ne-o predea la cheie, la fel de funcțională ca și un autoturism de import. Niciodată, în toată istoria sa multiseculară, capitalul străin nu a construit o societate capitalistă dezvoltată în niciuna dintre țările în care a pătruns. El a fost în schimb folosit de unele țări (puține) pentru a-și construi propriul capitalism dezvoltat. Putem face și noi asta dacă nu ne împiedicăm în noi înșine. ” Vladimir Pasti, din citatul introductiv utilizat pe post de motto al acestui volum
„În aceste vremuri tulburi, ce ne lipsește, mai mult, decât normalitatea și solidaritatea? Ne lipsește, simplu spus, defalcarea pe criterii de clasă a binomului conceptual normalitate-solidaritate, defalcare abordată din perspectiva accesului la prezumtiva protecție oferită de acest binom. Altfel spus, trebuie să ne întrebăm, în primul rând, despre a cui normalitate și solidaritate este vorba? (…) In summa, normalitate clasist-rasistă și solidaritate capitalistă. Nimic nou sub soare, numai că nici de soare nu prea mai avem parte. Lumea emergentă post-covid se arată a fi, sub masca creativității și a sporirii competențelor digitale (a se citi precariat, contracte de muncă tot mai multe pe perioadă determinată, suprasolicitare digitală), una și mai inegală, și mai dereglementată, și mai dezechilibrată decât cea precedentă. În plină criză epidemiologică, economică și climatică, este fix ceea ce ne trebuia.”
Emanuel Copilaș