Tudor Arghezi

„S-au spus despre Arghezi toate acele lucruri superficiale și juste ce se observă din capul locului: că exprimă conflictul dintre real și ideal, că e baudelairian și eminescian, că e un creator de limbă. Toate aceste aspecte s-ar putea află la orice poet. Universul său substanțial, sensul de exploratie metafizică al viziunilor, intelectualitatea fără cadre raționale a acestei lirice, iată chestiunile adevărate.” (G. Călinescu)Cartea cuprinde poezii din ciclurile: Cuvinte potrivite (1927); Flori de mucigai (1931); Cărticică de seară (1935); Addenda; Hore (1939); Hore de copii; Alte cuvinte potrivite (1940); Șapte cântece cu gură-nchisă (1940); Din abecedar (1940); Una sută una poeme (1947); Stihuri noi (1946-1955); Stihuri pestrițe (1957); Frunze (1961); Poeme noi (1963); Cadențe (1964); Silabe (1965); Rimuri (1966); Noaptea (1967); Frunzele tale (1968); Din periodice. Pe lângă poezii, antologia îngrijită de Florin Ioniță cuprinde: "Tabel cronologic" cu informații despre viață și opera lui Tudor Arghezi; și "Repere critice" cu aprecieri despre opera lui Arghezi ale unor mari scriitori și critici români: E. Lovinescu, G. Călinescu, S. Cioculescu, Ov. S. Crohmălniceanu, N. Balotă, I. Negoițescu, N. Manolescu...

Nouă mâţe-ascultă-aiciUn concert pentru pisici.Una sforăie pe nasŞi acuma doarme dusăŞi din toată ceata spusăMâţe 8 au mai rămas.Cuvinte-cheie: versuri, ghicitori, animale, numere, litere, alfabet, sporturi, fantezie...

„Aparent abstract, absurd, e și fundamentul întâmplărilor din "Cimitirul Bună-Vestire", un român al eșecurilor, în care destinul nu mai presupune vreo forță transcendență. Pentru nefericitul Unanian, intelectual subțire (alt "doctor", doctor în Litere și aspirant la o catedră universitară), destinul, văzut că labirint, e de natură socială, terestră, existența perso­najului lovindu-se neîncetat de opoziția mediului burghez care-l condamnă ratării fără ieșire. Spațiul claustrării tragice din Ochii Maicii Domnului era în final ch­ilia monahală; în cazul lui Unanian, "întâiul de la Abecedar până la doctorat", spațiul crizei finale e cimitirul, protagonistul romanului, șomer cu familie grea, devenind fără voie intendent în lumea morților. Arghezi operează cu personaje oarecum tipice, acestea reprezentând până la un punct categorii sociale: evoluează astfel ministrul, intelectualul, slugă, groparii, plus diverse elemente de coloratură; în dialog alternează viață și moartea, realului îi succeda fantasticul. Naratorului cimitirul îi pare o dată "că un preludiu de Răi", drept care o secvență de toamna are unduiri muzicale de poem. "Lumina e astăzi atât de frumoasă, încât vastă-i sonoritate torențială târăște și cimitirul într-un peisaj nou, care nu mai seamănă cu realitatea. Țară morților capătă consistentă abstractă a unei priveliști prin telescop…” (Constantin Ciopraga)..

Pagini alese - Tudor Arghezi. Versuri și proză...