În căutarea imaginii pierdute a oamenilor epocii fanariote, profesorul Tudor Dinu a străbătut în lung și în lat Țara Românească și Moldova, de la hotarele Banatului până la Nistru, de la Iași până la Dunăre, pentru a identifica toate acele biserici care, în pofida vicisitudinilor istoriei, păstrează pe zidurile lor chipurile ctitorilor de odinioară. După peripeții demne de un roman de aventuri, a izbutit să vadă cu propriii ochi și să fotografieze cele circa 135 de tablouri votive din epocă, în care sunt reprezentați vreo mie de semeni de-ai noștri în ipostaza în care își doreau să rămână în amintirea posterității, etalându-și cele mai frumoase costume, bijuterii, arme ori coafuri. Este vorba nu doar de domnitori cu familiile lor, ca în primele secole din existența țărilor române, ci și de oameni aparținând unor categorii sociale dintre cele mai diverse (boieri și boiernași, militari, negustori, meșteșugari, ciobani, moșneni și, de bună seamă, clerici de toate rangurile, de la semeții mitropoliți și episcopi până la umilii monahi), uniţi între ei doar de credința în Dumnezeu și de o certă bunăstare, care le-a permis să contribuie la înălțarea unor lăcașuri de cult. Completând datele oferite de tablourile votive cu cele furnizate de sursele scrise ale epocii, Tudor Dinu oferă o fascinantă istorie vizuală a oamenilor din țările române în veacul al XVIII-lea și în primele două decenii ale secolului al XIX-lea.
Ilustraţia de pe copertă: Vel pitarul Ioan și soția sa, Elenca, ctitorii bisericii din Păișani (Gorj, 1810). Foto: Tudor Dinu