Tudor Pamfile

Tudor Pamfile a fost un folclorist şi etnograf moldovean care, într-o viaţă prea scurtă de numai 38 de ani, a desfăşurat o bogată activitate ştiinţifică. Ofiţer prin pregătire şi profesiune, e efectiv acaparat de preocupările în domeniul folcloristicii şi ale etnografiei, publicînd multe şi variate culegeri de folclor, fiind bine apreciate în epocă (de Sadoveanu, Iorga şi, mai ales, de Ion Bianu, factotum la Academia Română, care i-a înlesnit lui Pamfile publicarea culegerilor sale de către chiar acest cel mai înalt for ştiinţific al ţării). Aceasta deşi culegerile sale erau cariate de numeroase erori ştiinţifico-metodologice relevate, apoi, de folcloriştii avizaţi. Dar pentru perioada 1900-1920 (Pamfile, născut în 1883, a murit în 1921) culegerile (broşurelele) sale erau utile: propuneau material inedit, reţinînd din el ceea ce era demn de folosit. S-a arătat cucerit de culegerea unor obiceiuri şi credinţe legate de mitologia populară. Le adună, treptat, în trei volume, publicate de Academia Română (cunoscînd şi ediţii în limba germană) între 1916 şi 1924 (al treilea volum apare postum), purtînd chiar titlul îndrăzneţ Mitologie românească. Nu era chiar o premieră în etnologia românească dar, oricum, ţinea această interpretare pedestră bine de începuturile eroice ale disciplinei. Nu e, cum s-ar crede, o operă de interpretare a unui material adunat. Nu e, acest material, nici măcar prelucrat în vederea unui proiect teoretic ci, pur şi simplu, o ordonare tematică prin citare abundentă şi exclusivă. De fapt, culegerile sale (trei la număr) purtînd acest titlu îndrăzneţ nu sînt decît o amplă antologie tematică, însoţite de scurte comentarii îndeplinind adesea funcţii ligamentale. Monografia sa e descriptivă cu totul, evitînd, din neştiinţă, zonele teoreticului. Regretatul Ovidiu Bîrlea, autor al unei învăţate Istoria folcloristicii româneşti (1974), luînd în discuţie cele trei volume ale lui Pamfile, aprecia: "Monografiile se menţin constant în zona descriptivă, fără încercări de filiaţii, iar partea comparativă e cu totul firavă, redusă la ceea ce ofereau revistele franceze de folclor şi la prea puţinele traduceri în franceză. Legendele ocupă în schimb un loc întins. Pamfile le-a reprodus fără abreviere, adesea chiar variante similare, parcă numai cu grija ca paginile să sporească dimensiunile la volum... Lucrările lui rămîn numai o schiţă introductivă în acest domeniu atît de spinos, cu multe legende şi variante povestite pe îndelete, reprezentînd, mai cu seamă ca arie de răspîndire, abia o infimă cîtime din amintitul sector al culturii populare". Mai tîrziu, în 1985, Romulus Vulcănescu, autor al unei dense lucrări intitulată Mitologie română, exegeză teoretică a domeniului, definea scrierea lui Tudor Pamfile numai o "mitografie antologică", ba chiar socotind că ea nu aduce nimic nou faţă de antecesori.