Tudor Vişan-Miu

Colecția Istorie cu blazon vă oferă o carte eveniment, sinteza atent documentată a informațiilor despre formarea Regelui Mihai și despre specificul Clasei Palatine, o metodă de educare cu adevărat originală menită să familiarizeze viitorul suveran al țării cu tânăra elită a tuturor categoriilor sociale și a tuturor provinciilor istorice românești.„Ca nepot al lui Duiliu Zamfirescu, fac parte dintr-o familie care a profesat scrisul și diplomația, cum au făcut bunicul, tatăl, sora și fratele meu. Ca și Regele, și eu am fost pasionat de motoare. I-am fost Măriei Sale coleg, prieten și partener în hobby-ul cu mașinile. Regele Mihai a primit, în liceu, o educație foarte bună și, prin călătoriile din țară, pe care le-am făcut împreună, a ajuns să cunoască România mai bine decât oricine. Dacă îl cunoști, cu bunele și relele lui, constați cum calitățile sale sunt mult mai numeroase decât defectele. Noblesse oblige!” (Lascăr Zamfirescu, fost elev în Clasa Palatină„Majestatea Sa Regele Mihai ne poate servi oricând drept model de bună-creştere, de eleganţă şi de înţelepciune, de tărie în credinţă şi de loialitate faţă de cei pe care s-a născut să-i conducă şi să-i slujească. Regele nostru este şi rezultatul unei formule originale de educaţie, a cărei poveste o veţi citi în continuare. Toţi Regii şi toate Reginele României au avut parte de o educaţie aleasă, dar în cazul Regelui Mihai metoda s-a aflat la intersecţia educaţiei primite în particular cu aceea oferită de şcolile publice. Principele Moştenitor Mihai a avut, astfel, posibilitatea de a primi o educaţie de o calitate specială, dar şi de a intra în contact cu ţara şi cu oamenii ei.” (Filip-Lucian Iorga)..

Odata cu domnia lui Carol I a fost introdusa functia de Maresal al Palatului - de altfel, cea mai importanta in ierarhia Palatului. Avea sa fie consolidata si legiferata odata cu proclamarea Regatului in 1881, iar responsabilitatile acesteia au evoluat in timp, incluzand gestiunea Casei Regale si a averii private a Regelui, dar si elaborarea normelor de protocol. In calitate de cel mai inalt demnitar al Curtii, Maresalul Palatului a avut si functia de a mentine si de a supraveghea legaturile Casei Regale cu autoritatile publice. Pe de alta parte, Maresalul Palatului a detinut un rol-cheie in a asigura Casei Regale un set de norme de comportament, care sa reprezinte un model de integritate pentru intreaga societate romaneasca. Lucrarea lui Tudor Visan-Miu ne propune un fel de portret-robot al candidatului ideal la functia de Maresal al Palatului: preponderent militar de cariera - deoarece acesta avea nu doar trasaturi indispensabile in razboi, ci si in viata civila, precum: iubirea de patrie, sentimentul datoriei, curaj, spirit de sacrificiu, onoare, corectitudine, competente organizatorice etc. Atunci cand se intampla ca Maresalul Curtii sa fie, totusi, diplomat de cariera, el nu este scutit de astfel de calitati, la care se alatura abilitati specifice unui diplomat. Obligatoriu, si militarul de cariera, si diplomatul de cariera trebuiau sa fie administratori capabili. Tudor Visan-Miu arata ca Regele Carol I a intentionat ca functia de Maresal al Palatului sa fie una civila, fara sa interactioneze cu politicul. Unul dintre atuurile lucrarii de fata constand tocmai in devoalarea luptei monarhilor si a Casei Regale pentru a mentine neutralitatea in fata presiunilor politicienilor. Astfel de conflicte au culminat in timpul domniei Regelui Mihai I. In ultima parte a cartii, autorul examineaza de altfel dintr-o perspectiva inedita pozitia curajoasa si demna a Regelui Mihai, care a facut tot ce a fost cu putinta pentru a mentine normele de comportament ale Casei Regale stabilite de Regele Carol I...

„Regele ne-a primit, am intrat într-o cameră unde ne-am aşezat toţi trei. Am făcut prezentările. Nu se prea lega discuţia. [...] Regele se uita la un magnetofon, adus de Mititelu... La un moment dat, cineva aduce cafea şi ceşti. Văzând că nu se prea lega nimic, intervin: «Eu aş bea o cafea». Mi-am luat, le-am turnat şi lor în ceaşcă şi, cumva, li s-au dezlegat limbile. Am început o discuţie pe baza întrebărilor pe care le formulasem în scris. Regele a acceptat să răspundă la toate întrebările. A doua zi dimineaţa urma să revenim, ca să înregistrăm convorbirea. Parcă eram într-un studio de radio, interviul a mers şnur. Interviul s-a difuzat la BBC în două părţi.” (Dinu Zamfirescu)..