Urme ale unor oameni de seamă

Mircea Gelu Buta stie sa ne arate, neostentativ si fara orgolii locale obsedante, ca Bistrita a fost plina de har prin pasii „oamenilor cari au fost” (cum ar fi zis Iorga), prin oamenii mari ai locului, dar si prin cei de aiurea care s-au apropiat de binecuvantatul loc, de tinuturile vecine ale Nasaudului, de vaile dintre dealurile domoale sau de depresiunile de la poalele Carpatilor Rasariteni, presarate cu sate randuite dupa regulile graniceresti de odinioara. (Ioan-Aurel Pop)
Am incercat sa reinvii locuri si oameni, scotandu-i din uitare, cu dorinta ca generatiile tinere ale vremii, dar si cele care vor urma, sa deprinda valoarea amintirilor colective, care dau unui popor puterea sa infrunte viitorul. (Mircea Gelu Buta)