Acesta este jurnalul integral al celui mai mare dansator din toate timpurile. Scrise în iarna 1918–1919, când Vaslav Nijinski se afla în Elveția, împreună cu soția și fiica sa, caietele sale se constituie în mărturia bulversantă a unei vieți dedicate creației. În plină tinerețe și glorie, artistul e pe punctul de a ceda în față nebuniei. Artă și viață cotidiană palpită în pagini care vorbesc mai ales despre suferință și căutare repetitiv, obsesiv, incoerent, violent.
„Eu sunt Nijinski. Eu sunt un om simplu. Eu am obiceiuri mizerabile, dar vreau să le îndrept. Eu vreau ca oamenii să îmi arate unde greșesc, căci vreau să-și facă griji pentru mine. Eu îmi voi face griji pentru alții, dar și pentru mine își vor face griji toți. Eu vreau o grijă din dragoste, nu din răutate. Eu nu vreau favoruri. Eu nu sunt iertare. Eu sunt iubire. Eu vreau să vorbesc despre iubire. Eu voi vorbi despre iubire.” (Vaslav Nijinski)