Viktor Pelevin

Ca poet, Tatarski e doar un ratat. Însă odată devenit copywriter la una dintre cele mai mari agenții de publicitate din Moscova, câștigă două mii de dolari în zece minute – și asta înainte de a-și face efectul cocaina. Dar, gonind printr-o lume suprarealistă populată de mercenari din PR, mașini germane, afaceri pe sub mână, budism Zen, ciuperci halucinogene și înalți funcționari publici creați pe computer, începe să bănuiască adevărul îngrijorător din spatele tuturor acestora – sugerat de vocea lipsită de trup a lui Che Guevara...

Porfiri Petrovici este un algoritm literar-polițist care investighează crime și scrie romane pe baza lor, obținând astfel fonduri pentru Direcția Poliției, în proprietatea căreia se află. Maruha Cho este o curatoare cu notorietate și bani, specializată în așa‑numitul „ipsos“ – forma de artă caracteristică primului sfert al secolului XXI. Când Maruha trebuie să analizeze unele zone murdare ale pieței de artă contemporană, îl închiriază pe Porfiri Petrovici drept asistent. Dar în relația lor ambiguă intervine iPhuck 10, cel mai recent și mai scump gadget de făcut sex de pe piață, care și el poate fi programat ca detectiv…Viktor Pelevin scrie o distopie tehnologică în care societatea, deși radical transformată, nu îi este deloc străină cititorului contemporan. În geopolitică intervin ingineria genetică și falii de netrecut, granițele dintre genuri se șterg, ca urmare a unei epidemii globale sexualitatea este despărțită definitiv de corp și devine dependentă de tehnologie, iar corpul devine, la rândul său, politic și codat. Proza algoritmică a lui Porfiri Petrovici ar putea fi o oglindă a viitorului în care dragostea, arta și tot ceea ce ne înconjoară să își vadă chipul de sfârșit de secol XXI...

„Toată viaţa mi-am dorit să mă înalț deasupra mulţimilor de muncitori şi ţărani, militari şi artişti, şi uite, acum, după ce-am fost suspen¬dat puțin aşa, în întunericul strălucitor, de firele invizibile ale destinului şi traiectoriei, am văzut că a ajunge un corp ceresc este cam acelaşi lucru cu a primi o condamnare pe viaţă, fiind obligat să stai închis într-un vagon de închisoare care merge fără oprire pe o cale ferată circulară.” (Viktor Pelevin)Unul dintre cei mai apreciați scriitori ruşi contemporani, postmodernistul cu apetență pentru fantastic Viktor Pelevin reînvie în lumea postsovietică marea tradiţie literară a absurdului şi a grotescului reprezentată de Gogol şi de Bulgakov. A câştigat numeroase premii literare în Rusia, printre care Naționalnîi bestseller și Bolșaia kniga. Revista The New Yorker l-a considerat în anul apariţiei romanului Omon Ra unul dintre cei mai talentaţi scriitori ruşi sub 35 de ani.Pe vremuri, băieții voiau să devină cosmonauți, să navigheze cu racheta printre stele. Nici personajul nostru, al cărui nume trimite la zeul egiptean Amon, nu face excepție. Băiatul crescut în spiritul propagandei sovietice simte misterioasa chemare a zborului spre infinit din momentul în care vede un afiș cu un cosmonaut. Dar visurile nu ne aparțin – cel puțin, nu într-o societate totalitară. Odată admis în programul spațial, Omon Krivomazov află că visul său are un preț: sacrificarea propriei vieți. Va accepta oare să devină post-mortem erou al Uniunii Sovietice? Viktor Pelevin închină acest roman tuturor visătorilor, dar în special celor ale căror speranţe au fost deturnate și distruse de un regim politic ipocrit care a existat nu în întunericul cosmosului, ci în cel al unei ideologii antiumaniste. Omon Ra este o pledoarie pentru dreptul oricărui copil de a visa. „Această parabolă ingenioasă despre un tânăr cosmonaut căruia i se ordonă să facă sacrificiul suprem şi să se sinucidă după ce pilotează în secret o expediţie pe Lună este plină de umor absurd, de tuşe ironice şi maliţioase, ca şi de misterioasa frumuseţe a explorărilor spaţiale.” (Publishers Weekly)„Ridiculizarea programului spaţial sovietic se îmbină cu o profundă dramatizare a năzuinţelor umane de a explora, a cuceri şi a transcende spaţiul.” (Kirkus Rewviews)..