Cartea de fata pleaca de la obiceiul multora de-a crede tot ce li se spune si li se arata: un borcanel plin cu un lichid miraculos, o posibilitate de imbogatire urgenta, o conspiratie menita sa ne faca robii unei puteri malefice, o carte doldora de aberatii prezentate drept adevaruri stiintifice. Peste tot in lume, nu doar in Romania, fluviul credulitatii are trei afluenti: saracia, boala si disperarea. Oamenii care se scalda in apele lor vad o barca de salvare in orice frunza plutind la intamplare. Buna informare pierde teren in fata deznadejdii. A spaimei. A indigentei. Si chiar daca nu toti cei infatisati in cele patru capitole ale cartii sunt sarlatani, cu totii profita de naivitatea altora, de neputinta celor mai saraci cu scoala de-a deosebi adevarul de scorneala. Unul incearca sa convinga lumea ca dacii i-au invatat latina pe romani, altul sustine ca plata cu cardul te face ostaticul tehnologic al lui Bill Gates. Unul crede ca virusul SARS-COV 2 dispare dupa o gura de tuica, altul ii neaga existenta. Unul infiinteaza o academie de slabit, altul stie ca festivitatea de deschidere a Jocurilor Olimpice de la Londra contine indicii la vederea carora secta care ne controleaza pe toti primeste unda verde sa puna gheara pe planeta. Unul acrediteaza teza ca Isus s-a nascut in Ardeal, altul exalta virtutile curative ale argilei albastre.
Din toate aceste motive, Vitrina cu sarlatani este o incercare de repunere in drepturi a discernamantului. A informarii corecte, din surse credibile. A recursului la argument si la logica.
