Când Voltaire publică Elementele filosofiei lui Newton în 1738, în Franța, știință newtoniană începuse să înlocuiască în mod decisiv filosofia naturală carteziană. Fiind prima popularizare în limba franceză a perspectivei newtoniene asupra lumii, cartea lui Voltaire a făcut cunoscute publicului larg filosofia naturală, optică și mecanică lui Newton, fiind imediat tradusă în engleză, în germană și în italiană. În aceste condiții, Elementele filosofiei lui Newton reprezintă o lucrare fundamentală pentru înțelegerea răspândirii ideilor newtoniene și a dezvoltării Iluminismului, cu precădere în Franța.
„Scopul principal, în cercetarea pe care o fac, este de a prezența, mie și poate câtorva cititori, ideile clare cu privire la legile fundamentale ale naturii, descoperite de Newton. Voi examina până unde s-a ajuns înainte de el, de unde a plecat el, unde s-a ajuns și, uneori, ce s-a mai aflat după el. […] Vom încerca să punem aceste Elemente la îndemână celor care nu cunosc din Newton și din filosofia să decât numele. Știința naturii este un bun ce aparține tuturor oamenilor. Toată lumea ar vrea să aibă cunoștința de bunul propriu, dar puțini au timp sau răbdare să-l calculeze; Newton este cel care a socotit pentru ei.” (Voltaire)
