William Golding

Beznă clară a primit James Tait Black Memorial Prize. În 1983, William Golding a fost recompensat cu Premiul Nobel pentru literatură. Motivaţia juriului Nobel: „pentru romanele sale care, cu perspectiva clară a artei narative realiste şi cu diversitatea şi universalitatea mitului, iluminează condiţia umană în lumea de astăzi“.Un roman misterios şi complex, Beznă clară e povestea lui Matty, un băieţel care scapă ca prin minune dintr-un bombardament în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, rămânând însă oribil mutilat pentru tot restul vieţii. Ducând o existenţă complicată, respins de oameni din cauza înfăţişării sale şi fără nici un sprijin, Matty trăieşte experienţe extrasenzoriale care îl conving că menirea sa în lume e una specială. Treptat, cei din jurul lui ajung să-l perceapă ca pe un sfânt şi vor să-l urmeze. Frecventând anticariatul lui Sim Goodchild, el le observă acolo pe cele două surori gemene, Toni şi Sophy Stanhope, a căror pornire spre violenţă şi rău datează încă din copilărie: încep prin a chinui animale, iar Sophy sfârşeşte prin a pune la cale răpirea şi chiar uciderea absurdă prin gratuitatea sa a unui băiat. Un roman despre violenţă şi nebunie, despre căile neaşteptate prin care o fiinţă părând să fi pierdut totul reuşeşte să regăsească lumina.Rodica Grigore, „Despre întuneric şi lumină“ (Cultura, iunie 2015)..

William Golding a primit Premiul Nobel pentru literatură în 1983. Romanul Împăratul muştelor, devenit un clasic al secolului XX, continuă să aibă un ecou rareori întâlnit în istoria literaturii. Transpunerea cinematografică a romanului, din 1963, aparţine regizorului Peter Brook.Un grup de copii scapă cu viaţă din catastrofa prăbuşirii unui avion şi încearcă să supravieţuiască pe o insulă pustie din mijlocul Pacificului. Însă ceea ce ar putea fi aventura vieţii lor, o nouă robinsoniadă departe de adulţi şi de regulile acestora, se transformă într-un coşmar ucigător de vise: ura ia locul inocenţei şi crima se înstăpâneşte peste o lume care-şi rătăceste busola. O parabolă de o forţă incredibilă care ne oferă un răspuns deopotrivă crud şi realist la întrbarea: este libertatea absolută calea spre paradis?..

Romanul Împăratul muştelor, devenit un clasic al secolului XX, continuă să aibă un ecou rareori întâlnit în istoria literaturii. Transpunerea cinematografică a romanului, din 1963, aparţine regizorului Peter Brook.Un grup de copii scapă cu viaţă din catastrofa prăbuşirii unui avion şi încearcă să supravieţuiască pe o insulă pustie din mijlocul Pacificului. Însă ceea ce ar putea fi aventura vieţii lor, o nouă robinsoniadă departe de adulţi şi de regulile acestora, se transformă într-un coşmar ucigător de vise: ura ia locul inocenţei şi crima se înstăpâneşte peste o lume care-şi rătăceste busola. O parabolă de o forţă incredibilă care ne oferă un răspuns deopotrivă crud şi realist la întrbarea: este libertatea absolută calea spre paradis?..

Publicat in 1954, Imparatul mustelor s-a vandut in milioane de exemplare, a fost tradus in patruzeci si patru si s-a bucurat de doua ecranizari de succes. Acum, la 70 de ani de la aparitie, capodopera lui William Golding dobandeste o viata noua in adaptarea grafica a lui Aimee de Jongh, unul dintre cei mai apreciati artisti de astazi. Insula este spatiul surprizelor. Al misterelor. Si al pericolelor care pandesc de pretutindeni. Un grup de copii, toti baieti, scapa cu viata dupa prabusirea unui avion si se trezesc pe o insula unde nu s-au gandit vreodata ca vor ajunge. Insula este - sau cel putin pare - pustie, desi unii copii simt ca mai e cineva (sau ceva) acolo. Asta nu-i impiedica sa se organizeze, in incercarea de a-si face viata mai usoara. Desi nu sunt inchisi in celule igrasioase, cu zabrele la ferestre, baietii isi dau seama ca sunt totusi prizonieri. In aer liber, dar prizonieri. De jur imprejurul lor e apa cat vezi cu ochii, ceea ce inseamna ca salvarea nu poate veni decat din alta parte. In asteptarea ei, tematori sau curajosi, stangaci sau priceputi, slabanogi sau dolofani, copiii invata lectiile convietuirii si supravietuirii. O fac dand la iveala spaime si sperante, intr-o lume care nu seamana deloc cu cea de acasa. O fac vanand sau fiind vanati. O fac incercand sa gaseasca armonie intre instinct si ratiune, intr-o aventura fara centura de siguranta, in care pornesc fara siguranta ca se vor intoarce la fel de multi. - Radu Paraschivescu Ma emotioneaza cu toata forta pe care o poate avea fictiunea… O carte exemplara. - Ian McEwan O fabula existentiala, luminata de stralucirea incandescenta a mortii. - Ben Okri Minunat scrisa, tragica si provocatoare. - E.M. ForsterIlustratii color de Aimee de Jongh...

„Compact și plin de vigoare… O poveste captivantă.“ The New York Times Book Review„Golding a fost un scriitor […] cu o minunată vocație epopeică. [S-a priceput să spună] povești originare, despre cum a învățat omul să vorbească, despre izvoarele răului, despre straniile surse ale artei.“ Malcom Bradbury..

Suntem în Anglia unui veac de mult apus, pe când legăturile dintre muritori și divinitate se măsoară în grandoarea lăcașurilor de cult. Prelatul Jocelin e chinuit de viziunea obsedantă a unui uriaș turn de catedrală care să-i aducă slavă lui Dumnezeu și să spele păcatele muritorilor. Bărbatul este însă slab în fața ispitelor cărnii – e ispitit de gândul unei aventuri cu o femeie măritată – și orb în fața realității: turnul lui se sprijină pe o fundație fragilă și aruncă asupra pământului o umbră mai întunecată decât umbra morții...

„Avem nevoie de mai multă omenie, mai multă grijă, mai multă iubire. Sunt unii care aşteaptă de la un sistem politic să facă acest lucru, iar alţii care aşteaptă ca dragostea să producă sistemul. Convingerea mea este că adevărul viitorului se află undeva între cele două alternative şi că ne vom comporta omeneşte şi un pic indulgent, poticnindu-ne pe drum, din întâmplare galanţi, în mod stupid şi ticălos înţelepţi, până când violul asupra planetei noastre va fi scăzut în sminteala-i absurdă."William Golding, la decernarea Premiului Nobel, 1983„Nu întâmplător, romanul a fost interpretat drept unul «existenţialist». Experienţa-limită a lui Martin pune în discuţie statutul de prizonier al individului în general. Condiţia umană reprezintă, prin natura ei, starea de captivitate, eliberarea din constrângerie sale presupunând o terifiantă încordare agonică. Eroul naufragiat al lui William Golding ne introduce abrupt în labirintul ezoteric al acestei agonii."Codrin Liviu Cuţitaru..

„Un adevărat tur de forţă, surprinzător şi original… Golding e genial!” - Daily TelegraphLa venirea primăverii, oamenii – câţi au mai rămas din ei – îşi părăsesc adăpostul de iarnă, de pe ţărmul mării, şi se îndreaptă pe vechile cărări, umblate tot de ei, către munte. Dar în acest an se petrec lucruri stranii, înspăimântătoare, cum nu s-au mai întâmplat niciodată.Printre frunze, ei percep zgomote şi mirosuri nemaiîntâlnite şi zăresc fiinţe noi, de neînchipuit. Ceea ce nu ştiu – şi probabil că nu vor apuca să afle – este că vremea oamenilor ca ei se apropie de sfârşit, iar lumea lor va fi moştenită de alţii.Autorul romanului Împăratul muştelor propune în această carte, Moştenitorii, o reconstituire uimitoare a lumii pierdute a omului cavernelor şi o viziune înfricoşătoare asupra zorilor unei ere noi.„Moştenitorii este o dramă de familie plasată într-un timp atât de îndepărtat, încât nici nu se inventase încă familia… Golding a făcut o demonstraţie de mare curaj scriind un astfel de roman.” – Toby Litt..