Yasmine I. Bonciu

Castelul din infern

"Lasă-mă să văd dacă am înţeles...În ultimele trei zile am fost răpită de un zeu, am luat cina cu unul, am fost meditată de el, am încercat să-i dau cu o solniţă în cap şi am avut două crize de isterie... Am omis ceva?" (Avril, partea a II-a, capitolul 1)O experienţă din copilărie te poate marca pe viaţă, acelaşi lucru l-a păţit şi Avril. Încă din primi ani de viaţă ea şi-a impus să dezlege cel mai mare mister al omenirii, un mister pe care îl dezlegi numai atunci când mori... Pentru ea moartea reprezintă decât o poartă spre un univers de cunoastere. Mânată de curiozitate îşi construieşte viaţa în jurul acestui lucru. Nu a îndrăznit niciodată să se gândească că va reuşi. Cu siguranţă nu s-a gândit că regele Infernului, în persoană, o va duce în tărâmul celor morţi şi îi va arăta ceea ce nici un om viu nu ar aspira să ştie.Avril are de făcut mai multe alegeri. Ce este mai importantă: dreptatea sau dorinţa de a scăpa pe cineva drag din ghearele morţii, chiar dacă asta înseamnă trădare? Cine are dreptate inima sau raţiunea? Poate îndrăzni ea să se îndrăgostească de o fiinţă superioară la care niciun muritor nu ar trebui să râvnească? Care sunt adevăratele intenţii ale stăpânului Infernului?Este o călătorie a redescoperirii de sine si a descoperi ce înseamnă să ai speranţă, speranţa de a schimba ceva în lume, speranţa de a te lăsa pradă sentimentelor, speranţa de a învinge graniţele morţii...O poveste inspirată din mitologia greacă din povestea lui Hades şi a Persefonei...