Zaharia Stancu

Zaharia Stancu este un autor român foarte drag sufletului meu și încă de la lectura romanului Desculț și ulterior a romanului Pădurea nebună , am simțit o atracție deosebită față de cărțile sale. Sunt cărți care descriu viața simplă a țăranului român, descriu micile lor bucurii, patima și lăcomia pentru pământ, relațiile controversate dintre oameni (fie ei membri ai aceleiași familii sau nu) și descriu sufletul omului simplu de la țară, fără educație aleasă, dar care a învățat că supraviețuirea este o luptă zilnică...

Șatră este istoria unei deportări spre răsărit și a degradării unor legi străvechi de existența. O lamentație lungă, că și Ce mult te-am iubit, și o meditație despre moarte, dar într-o formă indirectă. în cărțile anterioare, Zaharia Stancu privea pitorescul, exoticul din afară. Acum se instalează în interiorul lui și construiește o poveste verosimilă, de o aspră poezie. [...] Șatră este nu numai o inițiere forțată în moarte, dar și o meditație despre moarte și viață, o lungă interogație. Pe dedesubtul evenimentelor crâncene, curge apă resemnării și se întinde priveliștea eternității [...] - Eugen Simion..

Primăvară, Dobrogea toată era de smalt verde și crud. Numai stâncile ei rămâneau mereu albe, de var. Numai rapile ei rămâneau mereu roșcate, de parcă ar fi fost zidite, chiar de atunci, de la începutul începuturilor, de o mâna tainică, nepăsătoare la trecerea vremii, din pământ ars pe îndelete, la foc domol. În tinerețea mea depărtată, am petrecut câteva luni în acest ținut straniu. Povestea ce va urmă nu e decât un ecou târziu al unor întâmplări trăite atunci, simplu dar intens. Întâmplări, fericite și nefericite, care au lovit adânc, poate de moarte, câteva biete inimi omenești, vai, atât de omenești! - Zaharia Stancu..