Zahei orbul

Toate lucrările lui Voiculescu, în special cele în proză, transmit un me­saj. Mesajul lui Zahei: numai nă­dej­dea îţi dă putere. Fără speranţă, pierdem puterea de a ne construi pe noi înşine. Iar speranţa o poţi găsi numai în tine, spre deosebire de iubire pentru care este nevoie de doi. Cea mai mare greşeală pe care o poate săvârşi fiinţa pornită pe drumul spre lumină este să-şi construiască o speranţă de­pendentă de altcineva în afară de sine însuşi. Iubirea dintre bărbat şi femeie nu are răgaz să se împlinească. Înce­pând cu o explozie de senzualitate, cei doi se vor despărţi înainte ca interiorizarea să se producă. Esenţial însă este altceva: Zahei îşi asumă relaţia ca pe o iubire deplină şi alege să ispă­şeas­că pentru o vină pe care nu o are, pentru a apăra memoria femeii care îi dăruise mai mult decât oricine până atunci: viaţa ei. Această relaţie pornită numai din dorinţă devine iubire prin sacrificiul acceptat al amanţilor.