Cabala poate fi definită că fiind doctrina ezoterică ebraică. S. L. MacGregor Mathers, cel care a tradus din latină textul prezenței lucrări, susține că „Biblia, care probabil a fost cea mai prost înțeleasă dintre toate cărțile scrise vreodată, conține nenumărate pasaje obscure și misterioase, care rămân complet ininteligibile în lipsa unei chei cu ajutorul căreia să se limpezească semnificația acestora. Acea cheie este dată de Cabala.” Cabala interpretează deci Vechiul Testament în sens ocult, recurgând la simbolismul numerelor și al literelor, uneori și la practici magice. Se spune că a fost predicată de însuși Dumnezeu unui grup ales de îngeri, care au transmis-o mai departe oamenilor, până la noi.
Kabbala sau doctrina esoterică a evreilor cuprinde două învățături: una referitoare la esență divină și la modurile sale de manifestare, rezumată în Zohar; altă, referitoare la creație și la legile ei misterioase, descrisă în Sepher Yetsirah.
Zoharul este de fapt un corpus literar redactat în Evul Mediu (sec. XIII-XIV), o culegere de cărți cuprinzând discuții, prelegeri sau comentarii pe marginea Pentateuh-ului. Biblia, care probabil a fost cea mai prost înțeleasă dintre toate cărțile scrise vreodată, conține nenumărate pasaje obscure și misterioase, care rămân complet ininteligibile în lipsa unei chei cu ajutorul căreia să se descifreze semnificația acestora. Acea cheie este dată de Kabbala.
Subliniind însemnătatea acestei cărți, H. Ginsburg notează în Essay of the Kabbalah: „Sistemul filozofic religios [dezvoltat în Kabbala] nu numai că a exercitat, timp de sute de ani, o influență extraordinară asupra dezvoltării mentale a unui popor atât de mic precum cel evreu, dar a captivat și mințile unora dintre cei mai mari gânditori ai creștinătății, în secolul al XVI-lea și al XVII-lea. Printre aceștia se numără: Raymond Lulle, celebrul savant metafizician și chimist (mort în 1314); John Reuchlin, renumitul savant și revigorator al literaturii orientale în Europa (1455-1522); Pico della Mirandolla, cunoscutul filozof și erudit clasic (1463-1494); Cornelius Henry Agrippa, distinsul filozof, profet și doctor (1486-1535); von Helmont, un remarcabil chimist și doctor (1577-1644); Robert Fludd, renumitul filozof englez (1547-1637) precum și doctorul Henry More (1614-1687) și lista poate continuă, inclusiv cu nume din perioada noastră.
Întrucât oamenii aceștia - în neobosită lor căutare după un sistem științific care să le dezvăluie "cele mai adânci adâncimi" ale naturii divine și să le arate adevărată legătură ce ține toate lucrurile la un loc - și-au satisfăcut setea minții prin această știință, interpretările din Kabbala ar trebui să între în atenția cercetătorilor din domeniul literaturii, filozofiei și teologiei".
Așa cum arată Abraham ben Zacuth în Cartea genealogiilor, "Zoharul cuprinde cele mai profunde mistere ale Legii și ale Kabbalei și reflectă fidel adevărul așa cum a fost scris de oamenii care au trăit destul de târziu pentru a cunoaște Mishna și toate preceptele legii orale".
Forță excepțională a simbolismului mistic al Zoharului, împletită cu calitățile sale literare, a influențat puternic gândirea și cultură ebraică.
Ediția în limba română a Zoharului urmează versiunea lui de S.L. MacGregor Mathers realizată după traducerea latină a lui Knorr von Rosenroth și colaționată cu textul original caldeean și ebraic. Această ediție cuprind trei cărți: Cartea Misterului pecetluit, Marea Adunare Sfânta și Mică adunare Sfânta, toate amplu comentate și adnotate.
